Isaia 49:7-13
Isaia 49:8b
„La vremea îndurării
Te voi asculta
şi în ziua mântuirii
Te voi ajuta;
Te voi păzi
şi Te voi pune să faci legământ.”
*
Când este vremea îndurării?
Va veni o vreme când împăraţii se vor scula şi voievozii se vor arunca la pământ şi se vor închina înaintea Salvatorului din pricina Domnului care este credincios şi L-a ales ca să salveze şi să dea ajutor. Va fi o vreme a izbăvirii când credincioşii vor fi eliberaţi din prezenţa păcatului şi a răului. Până atunci cei ce se încred în Salvatorul Isus Cristos, sunt eliberaţi de vinovăţie, frică şi moarte sprirituală. Când Domnul Isus a venit pe pământ, a venit ca slujitor, nu ca biruitor. Prin viaţa Sa, a dovedit că este Fiul lui Dumnezeu şi că poate să salveze. Salvarea (mântuirea) are trecut, prezent şi viitor. Când suntem salvaţi nu înseamnă că nu mai păcătuim.
Am fost eliberaţi din robia păcatului în trecut, suntem eliberaţi în prezent de puterea păcatului şi vom fi eliberaţi în viitor de prezenţa păcatului, când Cristos va pedepsi pe cel rău.
Ai răspuns tu la chemarea Salvatorului care ne scapă din robia păcatului şi ne păzeşte de puterea păcatului?
Promisiunile lui Dumnezeu transcend timpul. Credincioşia lui Dumnezeu se vede în istorie şi se va vedea în evenimentele viitoare. Cuvântul lui Dumnezeu ne călăuzeşte şi ne înviorează când suntem obosite, învinse sau la capătul puterilor. Cum te înviorează Cuvântul?
Doamne Tată ceresc, mulţumesc pentru Salvatorul pe care Tu L-ai ales ca să aducă eliberare în multe inimi. Mă bucur să ştiu că este o vreme a îndurării şi este o zi a mântuirii. Mulţumesc că mi-ai promis că mă vei asculta, mă vei ajuta, mă vei păzi. Tu ai făcut un legământ veşnic cu mine. Tu ai adus eliberare în viaţa mea. Tu m-ai scos din întuneric. Tu eşti Păstorul meu care mă duce la păşuni verzi şi la ape de odihnă. Tu ai grijă de nevoile mele. Mulţumesc pentru protecţia Ta. Tu ai har pentru mine, căci mă iubeşti. Mă bucur împreună cu cerurile. Mă veselesc împreună cu pământul. Strig de bucurie împreună cu munţii. Tu m-ai mângâiat şi Tu m-ai restaurat.
Psalmul 116:1-2 spune: „Iubesc pe Domnul căci El aude glasul meu, cererile mele. Da, El şi-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viaţa mea.”
Doamne, păzeşte inima mea de vinovăţie, de frică şi de moarte spirituală!
